vineri, 27 februarie 2009

primavara

1 comentarii


marți, 24 februarie 2009

la tăsnad--vara

0 comentarii

duminică, 22 februarie 2009

iarna

0 comentarii



primul lucru care l-au facut florian si iasmina a fost bataia cu turturii de gheata. apoi au invadat toate locurile cu posibili turturi pentru a-si inarca tolba cu sageti de gheata. la final o masa buna energizanta a fost binevenita.

luni, 16 februarie 2009

îmbujorare

0 comentarii

Florian și Iasmina au fost la săniuș.

duminică, 15 februarie 2009

am fost si eu in LEMURIA

0 comentarii


in lemuria e iarnă!

sâmbătă, 14 februarie 2009

om de zăpadă

1 comentarii




fiecare am încercat să facem un om de zăpadă, iasmina și florian au fost cei mai pasionați (florian a plâns de ciudă ca nu putea să facă bulgări perfect rotunzi. iar iasmina a vrut să-i iasă o față perfect rotundă). la final toată lumea a fost fericită și satisfăcută de zăpada de la grădină.

ce a văzut Iasmina de dimineață

0 comentarii





a nins ca-n basme in Satu Mare, Iasmina s-a trezit și văzând ce e afară mi-a cerut aparatul să pozeze peisajul urban albit.

joi, 12 februarie 2009

ninge din nou la satu mare.

0 comentarii

fulgi uriași au invadat cerul și pământul tocmai când eu și Florian ne contraziceam: el spunea ca plouă iar eu că vine din nou iarna.
0 comentarii
pestii mei.

























dragii mei.

picnic

0 comentarii

Iasmina e un bun recitator. și-a dovedit capacitățile de la 2-3 ani. în poza de mai sus îi recită tatălui meu Cățelușul șchiop de Elena Farago. „tocmai acum, când pot să mă bucur de nepoțeii mei trebuie să mă duc… ” îmi spunea zilele acelea. acum stau cu Florian în brațe și nu pot să conștientizez dispariția sa. Mintea noastră nu e făcuta să accepte moartea. Ne e teama de ea ca de necunoscut. Unii așteaptă scăparea de suferințe, puțini privesc moartea ca ceva uzual. Civilizația creștino-iudeică actuală este un rebut a unor civilizații cucerite și anihilate de pe jumătate din mapamond. ce ne oferă acum această civilizație? ce i-a oferit tatălui meu, cum l-a împăcat cu moartea? pot spune că el era curios, știa că zilele îi sunt numărate (ca și nouă de altfel) și trăia într-o bulă atemporală în expectativă. El a trăit experiența morții părinților săi precum și al celui mai bun prieten, deci ca și mulți dintre noi știa ca omul moare. sunt sigur ca tatăl meu a murit știind că „dincolo” nu există nimic. Păcat poate acolo există raiul.

luni, 2 februarie 2009

DRAGOSTE DE VIAȚĂ!

0 comentarii

deși drumul spre stix e o cale dreapta si neteda ma incăpățânez să o străbat cât mai șerpuit posibil, îmi creez pe loc văgăuni în care să cotrobăi, munți pe care să-i urc, râuri cărora să le țin piept; cu funii bine împletite m-am legat de picioare și de mâini, jugul boilor îl trag cu abnegație;ochii îi țin larg deschiși și privesc înainte conștient că, oricum, voi ajunge la capătul drumului.
ORICE AI FACE ,VIATZA ESTE INTERESANTĂ. (parafrază)

1