vineri, 27 februarie 2009
marți, 24 februarie 2009
duminică, 22 februarie 2009
luni, 16 februarie 2009
duminică, 15 februarie 2009
sâmbătă, 14 februarie 2009
om de zăpadă
fiecare am încercat să facem un om de zăpadă, iasmina și florian au fost cei mai pasionați (florian a plâns de ciudă ca nu putea să facă bulgări perfect rotunzi. iar iasmina a vrut să-i iasă o față perfect rotundă). la final toată lumea a fost fericită și satisfăcută de zăpada de la grădină.
ce a văzut Iasmina de dimineață
joi, 12 februarie 2009
ninge din nou la satu mare.
fulgi uriași au invadat cerul și pământul tocmai când eu și Florian ne contraziceam: el spunea ca plouă iar eu că vine din nou iarna.
picnic
Iasmina e un bun recitator. și-a dovedit capacitățile de la 2-3 ani. în poza de mai sus îi recită tatălui meu Cățelușul șchiop de Elena Farago. „tocmai acum, când pot să mă bucur de nepoțeii mei trebuie să mă duc… ” îmi spunea zilele acelea. acum stau cu Florian în brațe și nu pot să conștientizez dispariția sa. Mintea noastră nu e făcuta să accepte moartea. Ne e teama de ea ca de necunoscut. Unii așteaptă scăparea de suferințe, puțini privesc moartea ca ceva uzual. Civilizația creștino-iudeică actuală este un rebut a unor civilizații cucerite și anihilate de pe jumătate din mapamond. ce ne oferă acum această civilizație? ce i-a oferit tatălui meu, cum l-a împăcat cu moartea? pot spune că el era curios, știa că zilele îi sunt numărate (ca și nouă de altfel) și trăia într-o bulă atemporală în expectativă. El a trăit experiența morții părinților săi precum și al celui mai bun prieten, deci ca și mulți dintre noi știa ca omul moare. sunt sigur ca tatăl meu a murit știind că „dincolo” nu există nimic. Păcat poate acolo există raiul.
luni, 2 februarie 2009
DRAGOSTE DE VIAȚĂ!
deși drumul spre stix e o cale dreapta si neteda ma incăpățânez să o străbat cât mai șerpuit posibil, îmi creez pe loc văgăuni în care să cotrobăi, munți pe care să-i urc, râuri cărora să le țin piept; cu funii bine împletite m-am legat de picioare și de mâini, jugul boilor îl trag cu abnegație;ochii îi țin larg deschiși și privesc înainte conștient că, oricum, voi ajunge la capătul drumului.
ORICE AI FACE ,VIATZA ESTE INTERESANTĂ. (parafrază)